Bicicleta de servici,

Salut,

Stateam deunazi la o sueta insotita de o cafea plicticoasa cu amicii obisnuiti, printre bancurile mai mult sau putin expirate, amintirile de catifea si opiniunile politice apare o problema importanta pentru tara: bicicleta de servici.

In depanatura amintirilor toti ne intrebam ce dam, ce primim, care e relatia cu seful cine si cand ne apreciaza, in tot acest talcioc se ridica o intrebare “cine are bicicleta de servici?”, eu am spuse unul din amicii mei, e utila, ma duc la primarie am loc de parcare, daca vreau sa ajung la prefectura fac 10 minute, sportul de dimineata e asigurat si alea, alea….mai in gluma mai in serios aproape ca ii dau dreptate, avantaj nenicule sa iti dea firma bicicleta de servici, ce telefon mobil, ce vacanta in Bahamas, bicicleta sa traiasca, sanatate si ecologie, nu produce noxe si te tine si in forma. Baiat simpatic amicul meu contiua sa enumere avantajele, eu incep sa ma gandesc serios sa-mi cumpar bicicleta grupul valideaza decizia si se trece la alt subiect.

Ajuns acasa gandul imi revine obsesiv la bicicleta de servici, cat e necesitate cat e zgarcenie si economie in bugetul firmei, cat e sanatate si cat e cadere de imagine, sau poate toti postasii ar trebui sa mearga cu scuteru, da, dar nu tine amicul meu e inginer, are pregatire, scoala, diplome nu merge dumnealui sa imparta corspondenta, are dacie eleganta din ‘71. si era primul in scoala. Democratia si capitalismul a creat progresul tarii asteia, bicicleta ii da omului meu satisfactia zilei, nu conteaza ce vrea vecinul tau, cauta prin viata ta, gaseste ce te reprezinta.

M-am tot zbuciumat sa aflu o fi bine o fi rau, pana la urma nu deranjeaza pe nimeni daca tu nu iti doresti sa ajungi presedinte, milionar sau omul zilei, bicicleta iti da libertatea pe care altii altii o vad doar la televizor, asa ca distinsule cititor. tu ai bicicleta de servici?

Lume, lume

Astazi 31.10.2007 am ajuns si eu sa ma dau mare ca am blog, nu stiu prea bine cu ce, unde si cu cine, dar l-am facut si asta e un pas inainte…sau…., vom vedea.

Pana una alta cateva vorbe despre mine, nascut in Caransebes, scolit la Timisoara, beau Coca-Cola si Carlsberg, tin cu Dinamo,  imi place social democratia (aia pentru oameni) si fumez Dunhill. Sunt insurat am doi copii (un baiat si o fata), prestez ca inginer mecanic, am idei de afaceri, rate la banca, masina in leasing si ma gandesc cum sa adun un milion de dolari(nu e gluma). 

Cunoasterea e un portret al realitatii de langa noi, uneori intervine istoria si ne schimba perceptia, alteori gandirea dar intodeauna noi hotaram unde si cand ne vom schimba. Ti-a placut, e adanca rau, dar stai linistit mai vin si altele, sunt abia la inceput si s-ar putea sa ma tina o vesnicie.

Ei, bine am aflat de ce am facut acest blog, ca sa pot scrie tot ce imi trece prin cap fara ca cineva sa ma intreb de ce zic si cum zic. Am pareri, stiu ca tu esti intodeauna mai destept si ai dreptate, asta pentru ca esti roman, si nu vreau sa te contrazic.

Nu sunt un scriitor, nu sunt un filozof sau vreun opiniator celebru, vreu doar sa arat ca am dreptul sa ma exprim, sa discut experienta, trairile si gandurile cu care traiesc zi de zi. Pe cine intereseaza?, pe nimeni si nici nu vreau sa fiu interesant, este o refulare a tot ce pot si nu pot spune, naspa am devenit prea serios, prea ma gandesc ca ce spun va fi si citit, deci sa revenim. Tuturor SALUT m-am apucat de scris, vreau sa fac chestia de zece ani, azi am reusit, restul e deja istorie.